De multi ani se pune intrebarea „De ce au falimentat societatile comerciale din Romania”? Raspunsul este foarte complex si cuprinde atat factori obiectivi cat si subiectivi.

Inflatia a fost un factor obiectiv care a contribuit decisiv la caderea industriei romanesti si implicit a industriei lemnului. Un alt factor obiectiv l-a constituit schimbul de proprietate (trecerea de la proprietatea de stat la cea particulara), schimb care a permis aparitia dezinteresului pentru managementul din societatile comerciale si decapitalizarea lor prin transferuri valorice incorecte spre persoane sau grupuri de interese.

Trecerea din anul 1989 in 1990 s-a realizat cu „o zestre financiara negativa” a societatilor comerciale. Putine au fost acelea care au reusit sa-si recupereze valorile produselor vandute in 1989. in plus, sistemul centralizat de finantare nu a mai functionat si, practic, societatile comerciale au pornit in anul 1990 cu capital circulant zero.

Contestarea managerilor de catre sindicate si retragerea lor din sistemele de conducere au avut ca efect direct si rapid pierderea clientilor cu care existau relatii de colaborare de zeci de ani si implicit, a unui important segment de piata. Noul val de manageri agreati de sindicate si-au directionat activitatea in primul rand spre satisfacerea propriilor interese si nu spre o performanta economica si tehnica a societatilor comerciale.

Putine au fost societatile comerciale care au avut noroc” de manageri onesti, atasati meseriei si angajatilor, cu o cultura a firmeierciale pe care le conduc au rezistat tuturor fenomenelor distructive si au reusit un transfer al proprietatii cu efecte benefice asupra mentinerii si dezvoltarii pietei de desfacere.

Astfel, se poate spune, fara a gresi prea mult, ca factorul subiectiv care a avut ca efect caderea; societatilor comerciale din industria lemnului a fost managementul defectuos. De fapt, managementul defectuos a sustinut si a amplificat efectele negative induse de factorii obiectivi.

Aparitia societatilor comerciale private – cu capital exclusiv autohton sau cu capital mixt – a creat premisele introducerii unor noi structuri organizatorice si a unui nou tip de management. De aceasta data managerul poate fi ales pe criterii valorice aceasta avand ca efect desfasurarea de activitati responsabile, interesate, corecte si cinstite, la aceasta contribuind simtitor si modificarile survenite in legislatia nationala specifica.

Managementul aparut si dezvoltat incepand cu anul 1995 (aproximativ) s-a bazat pe noul concept de „management strategic” care reprezinta o stiinta in sine. Acum se poate spune despre „meseria” de manager ca este o profesie bine definita si de sine statatoare.

Prof.dr.ing. Ivan Cismaru
Presedinte al Consiliului Director al Fundatiei PRO LIGNO