DESCOPERIND LUMEA, CA SPECIALIST IN INGINERIA LEMNULUI
Partea 1: Coreea de Sud - o tara renascuta ca pasarea Phoenix

Marius Catalin BARBU ¹
Prof.dr.ing.dr. - Universitatea TRANSILVANIA din Brasov - Facultatea de Ingineria Lemnului
Adresa/Address: B-dul Eroilor nr. 29, Brasov,
E-mail: marcat@gmx.at

ASPECTE GENERALE
GEOGRAFIE
         Peninsula Coreea este situata la extremitatea estica a continentului asiatic (33° si 43° latitudine nordica si 124° si 131° longitudine estica), in extremitatea vestica a Oceanului Pacific, iar ca zona climatica se intinde pe centura musonului Asiei de Est. Masoara aproximativ 1.000 km lungime si 216 km latime. Peninsula Coreea are o suprafata de 221.000 km², din care 45% apartin Coreei de Sud, iar restul de 55% Coreei de Nord (Korea Travelguide 2007).

TOPOGRAFIE
         Muntii acopera 70% din suprafata, definind astfel una din cele mai muntoase regiuni ale lumii. Sunt inclinati spre est, astfel incat partile estice au creste abrupte, iar cele vestice aspect colinar. In jurul sirurilor muntoase se afla dealuri si mari putin adanci. Sirurile muntoase care se intind de-a lungul coastei estice scad gradat pana spre campiile de coasta, pe care se practica culturile agricole, reprezentate in principal de orez (Korea Travelguide 2007; Kwon s.a. 2010).

CLIMA
         Coreea este inconjurata din trei parti de mare, ceea ce determina diferente mari de temperatura pentru o tara cu asemenea suprafata. Situata in zona temperata de latitudine medie, are un climat moderat, cu patru anotimpuri distincte. Totusi, este mai rece iarna si mai cald vara decat in alte tari aflate la aceeasi latitudine care au tot patru anotimpuri, deoarece este situata in partea estica a Asiei si in vestul Oceanului Pacific, unde predomina vanturile periodice. Media anuala de temperatura este situata intre 2 si 30°C, prezentand astfel o clima extrema atat vara, cat si iarna (Kwon s.a. 2010).

ADMINISTRATIE
         Peninsula coreeana este impartita la nord de paralela 38. Republica Coreea la Sud (99.392 km²) si Republica Populara Democratica a Coreei (la nord) (120.540 km²) sunt separate de Zona Demilitarizata (248 km lungime si 4 km latime). Coreea de Sud are o populatie de 50 milioane locuitori, iar Coreea de Nord aproximativ 25 milioane. PIB estimat pe cap locuitor al Coreei de Sud este de 20.265 USD (2010) fata de 1.900 USD in Nord (2009) (Korea Travelguide 2007).

ECONOMIE SI DEZVOLTARE SOCIALA
         Istoria Coreei de Sud oglindeste faptele conducatorilor sai. In urma cu doar 60 de ani, natiunea era in ruine si in saracie dupa lunga ocupatie japoneza si in urma razboiului coreean. Acum este pe locul 15 in clasamentul celor mai bogate tari si este membru atat al G20, cat si al OECD. In ciuda crizei globale, economia Coreei a cunoscut o usoara crestere inca din 2009, iar in iulie 2010 guvernul a corectat cresterea economica de la 5 la 5,8%. Deprecierea monedei coreene, won-ul, si masurile de stimulare financiara adoptate de China si Statele Unite au dus la cresterea vanzarilor companiilor coreene, cum ar fi Samsung, LG sau Hyundai/Kia.
         Modelul actual al Coreei de Sud a luat fiinta la inceputul anilor '60. Munca asidua si-a facut efectele. O tara in care, in urma cu doua generatii, industria aproape ca nu exista, construieste acum automobile, ultima generatie de electronice, jumatate din navele lumii si aproape jumatate din telefoanele mobile de pe glob. Ultima realizare este preluarea conducerii in cursa pentru o noua era digitala.
         Guvernul intentioneaza sa transforme in continuare Coreea de Sud intr-o superputere a tehnologiei verzi. In urmatorii ani va investi 2% din PIB pentru dezvoltarea acestor tehnologii.

VEGETATIA FORESTIERA SI SCHIMBARILE CLIMATICE
         In urma cu 18.000 de ani, Pensinsula Coreeana a parcurs epoca glaciatiunii, fiind legata de Japonia si Taiwan. Majoritatea suprafetelor din peninsula erau zone de tundra, in care cresterea plantelor si arborilor era limitata de vremea rece, perioada in care dominau arbustii, plantele erbacee si lichenii. Pe masura ce clima s-a incalzit, majoritatea zonelor peninsulei coreene au devenit temperate. Padurile boreale au ramas in Coreea de Nord, iar muntii inalti in Coreea de Sud. Zona forestiera cu clima calda-temperata in care predomina vegetatie subtropicala se afla in regiunea sudica de coasta si in zonele de joasa altitudine.
         Inregistrarea timpurie a precipitatiilor a permis sa fie stabilit ca au fost perioade extreme de seceta la mijlocul secolului al XVIII-lea si intre sfarsitul sec. XIX si inceputul sec. XX. Se pare ca, in fiecare an, cantitatea de precipitatii prezinta variatii foarte mari.
         De la sfarsitul sec. XIX pana la mijlocul sec. XX, a fost perioada ocupatiei japoneze si a Razboiului din Coreea, carora li s-a adaugat seceta persistenta. Pe masura ce conditiile economice si agricole au inceput sa se deterioreze, poporul coreean a folosit padurea ca sursa de combustibil, material de constructii si hrana. Drept urmare, padurile au fost brutal deteriorate, iar volumul de masa lemnoasa era sub 10m3/ha.
         Majoritatea padurilor si muntilor au fost defrisati. In urma ploilor abundente, solul s-a erodat puternic. Astfel, pinul rosu de Coreea (Pinus densiflora), ce reprezinta o specie de pionierat, a devenit dominant in noile paduri. Din cauza diveristatii reduse a ecosistemului forestier, aceasta specie a fost atacata de diversi daunatori. Numai in ultimii ani, bolile au dus la distrugerea pinilor. Inca din anii '80, s-a constatat totusi o reducere a pagubelor provocate de insecte. Intre timp, a inceput sa creasca numarul daunatorilor si la foioase.
         Padurile au inceput sa se refaca datorita eforturilor de protejare a lor si inlocuirii lemnului de foc cu alte surse, dar si a succesului actiunilor de impadurire din anii '70. La sfarsitul anului 2007, volumul masei lemnoase ajunsese la 97,8m³/ha. Padurile de stejari au ajuns treptat sa le inlocuiasca pe cele dominante alcatuite din pin rosu de Coreea, datorita dezvoltarii vegetatiei naturale si a daunatorilor pinului. Tot in aceeasi perioada, padurile de stejar reprezentau 27%, in timp ce padurile de pin doar 23%.
         Intre anii '70 si '80, padurile au fost distruse partial din cauza urbanizarii si industrializarii si au suferit de pe urma poluarii aerului. Incepand cu anii '90, totusi, au inceput sa fie tot mai evidente eforturile de ecologizare, prin intermediul campaniilor de protectie a mediului, implementarea managementului forestier durabil, conservarea ecosistemului forestier si refacerea padurilor deteriorate.
         Conform datelor furnizate de 61 de statii meteorologice din Coreea de Sud, temperatura medie anuala a crescut cu 1°C in ultimii 36 de ani, din cauza schimbarilor climatice si a efectelor urbanizarii. Astfel a crescut numarul ploilor torentiale, cu precipitatii de peste 50mm/h.
         Din cauza schimbarilor climatice, este de asteptat ca vegetatia sa migreze de la latitudine joasa la cea ridicata, si din zonele de ses in cele de altitudine mare. Confrom scenariului modificarilor climatice, majoritatea zonelor temperate vor deveni cald-temperate, iar cele din urma se vor transforma in zone subtropicale. Totusi, arborii vor suporta cu greu aceste modificari climatice rapide, astfel ca o parte din specii se vor reduce (Kwon s.a. 2010).

FONDUL FORESTIER SI POLITICA DE (RE)IMPADURIRE
         Suprafata padurilor acopera 6,383 milioane ha sau 64% din suprafata tarii. Tinand cont de variatia temperaturilor si precipitatiilor in anotimpuri, cele trei zone forestiere principale din Peninsula Coreea sunt cald-temperata, rece-temperata si sub-alpina.
         Padurile din Coreea de Sud sunt alcatuite din conifere (42%), foioase (26%), paduri de amestec (29%) si alte tipuri (3%). In timp ce procentajul padurilor de conifere a scazut in ultima perioada, s-au dezvoltat in schimb padurile de foioase si cele de amestec.
         Volumul de masa lemnoasa pe picior din Coreea de Sud a crescut la 624 millioane m³. Volumul de masa lemnoasa pe picior pe tipuri de padure se repartizeaza astfel: 273 millioane m³ in padurile de conifere, 185 millioane m³ in cele de amestec si 165 millioane m³ in padurile de foioase. In anii recenti, cresterea volumului de masa lemnoasa este tot mai semnificativa.
         In padurile de conifere, Pinus densiflora este specia preponderenta (55%), urmata de Larix kaempferi (17%), Pinus rigida (15,2%), si Pinus koraiensis (9%). Este de precizat faptul ca padurile de pin au fost distruse din cauza daunatorilor.
         Mari suprafete de padure au fost distruse ca urmare a supra-exploatarii in scopul obtinerii lemnului de foc, asta pana in anii '50. In anii '60 erau in tara aproximativ 2,4 milioane gospodarii, iar pentru asigurarea acestora cu lemn de foc erau necesare aproximativ 0,5 ha padure/familie. Pentru a satisface aprovizionarea fiecarora cu lemn de foc, erau necesare in jur de 1,2 milioane ha de plantatii ce urmau a fi transformate in combustibil solid. Ca urmare a succesului de care s-a bucurat implementarea celor doua planuri initiale pe 10 ani de dezvoltare forestiera, intre 1973 si 1987, plantatiile pentru lemn de foc au fost constituite cu succes, iar majoritatea padurilor distruse au fost reabilitate, datorita eforturilor concertate si a cooperarii dintre organizatiile guvernamentale, organizatii neguvernamentale (ONG), silvicultori si cetateni. Padurile naturale erau dominate de Pinus densiflora, o specie de pionierat, care s-a mentinut in conditiile pedologice date.
         Pentru replantarea tarii, "reinverzirea" ei, a fost initiat proiectul de reabilitare, lansat cu ocazia primului plan national forestier (1973). In timpul acestei perioade, mai mult de 1 milion ha suprafete defrisate au fost reimpadurite. De la sfarsitul anilor '60, peste un milliard de arbori au fost plantati, actiune sprijinta de puternica implicare publica.
         In acelasi timp, dezvoltarea economica rapida si urbanizarea din sud au dus la o cerere fara precedent de teren. Defrisarea padurilor pentru construirea diverselor tipuri de infrastructuri sociale, proprietati industriale si a locuintelor au devenit principalii factori ai fragmentarii si distrugerii padurilor. Pe masura ce economia a inceput sa se dezvolte, sursele principale de energie s-au schimbat, trecandu-se de la lemnul de foc la combustibili fosili. Drept urmare, padurile si conditiile forestiere s-au imbunatatit pe masura reducerii despaduririlor. Ca rezultat al ambelor activitati antropogenice (ex. schimbarea destinatiei solului si reabilitarea) si a unor procese biologice (ex. daunatori) a scazut procentajul padurilor acoperite cu Pinus densiflora, fiind inlocuite de specii de stejar, cum ar fi Quercus mongolica si Quercus serrata.
         Padurile de pin din Coreea de Sud sunt constituite din Pinus densiflora si Pinus thunbergii. Ultima specie se regaseste pe coastele muntoase si in paduri. Numarul padurilor de pin este in descrestere. In 1974, 49% (3,23 milioane ha) din suprafata impadurita era acoperita de pin, iar in 2007 a ajuns la 23% (1,47 milioane ha), locul acestora fiind luat de foioase (1,66 milioane ha). Speciile de stejar sunt preponderente printre foioase. In Coreea de Sud se gasesc sase tipuri de stejari. In particular, Quercus mongolica, Q. serrata, Q. aliena si Q. dentate sunt cele mai raspandite.
         Pinus koraiensis este o specie endemica din nord-estul Asiei. Este localizata din Coreea de Nord si nord-estul Chinei pana in cele mai indepartate zone ale Rusiei. In Coreea de Sud, padurile naturale de Pinus koraiensis se gasesc de-a lungul lanturilor muntoase inalte, iar majoritatea acestora au fost plantate. Actualmente, aceasta specie de pin este plantata pe 230.000 ha, majoritatea situate in zona de centru-vest a Coreei.
         Larix Kaempferi este varietatea de larice cel mai mult cultivata in Coreea de Sud, ocupand o suprafata de 460.000 ha.
         Bradul coreean (Abies koreana) creste natural in muntii inalti din Coreea de Sud. De asemenea, este o specie endemic rara, fiind inregistrata pe lista rosie a IUCN (International Union for Conservation of Nature). In plus, este folosit in arhitectura peisagistica datorita frumusetii sale. Din 1990 acest tip de padure pierde tot mai mult teren (Lee 2010; Kwon s.a. 2010).

INDUSTRIA LEMNULUI
         Coreea importa inca aproximativ 90% din totalul volumului de lemn consumat anual (27 milioane m³), in ciuda faimei globale pe care au dobandit-o reimpaduririle sale. Industria lemnului in Coreea a inceput cu fabricile de cherestea de capacitate mica, extinzandu-se apoi la producerea placajului, panourilor aglomerate, cherestelei, caselor din lemn, celulozei si hartiei. Aceasta a avansat prin utilizarea bioenergiei, folosind lemnul in contextul actualei crize energetice. Cererea de lemn in diverse scopuri este in continua crestere, datorita caracteristicilor sale prietenoase cu mediul.
         In Coreea, industria placilor stratificate a reprezentat produsul de export principal timp de opt ani incepand cu 1970, fiind cel mai mare exportator mondial de placaje, din 1968 pana in 1981. Incheon a devenit un oras de referinta pentru industria lemnului, incluzand si stratificatele.
         Asigurarea cu materie prima pentru cererea de lemn in Coreea a crescut la 11,6% in 2009. Este de asteptat ca din resursele proprii sa se asigure 16% din necesarul de materie prima pana in 2020. Pentru cresterea competitivitatii in industria lemnului, se fac eforturi pentru asigurarea resursei proprii de masa lemnoasa pentru intarirea suporturilor legale si institutionale pentru industria de profil avansata.
         Industria prelucratoare producea cherestea si panouri, iar fabricile erau amplasate langa paduri. Actualmente functioneaza aproximativ 600 fabrici de cherestea, unele dintre ele amplasate in zone industrializate, fiind complet automatizate.
         Industria placilor stratificate si aglomerate produce materia prima pentru mobila, constructii si inginerie civila. Resursele de furnir pentru placaje bazate pe bustenii de diametru de la mijlociu la mare s-au consumat, la mijlocul anilor '90 si s-a trecut de la folosirea exclusiva a esentelor tropicale la specii de rasinoase si foioase. Bustenii de diametru redus sunt utilizati in industria MDF. Deseurile de lemn sunt folosite la producerea PAL, care recicleaza deseurile de material lemnos. In 2009, productia de placi a fost estimata la 4,1 milioane m3, 16% fiind placaj, 54% MDF si 30% PAL. Industria placajului este in scadere, in timp ce industria MDF prezinta o crestere semnificativa pe piata globala.
         Concernul Dongwha detine suprematia, dar si controlul productiei dar si desfacerii placilor PAL si MDF brute si innobilate si mobilierului pe baza de lemn in Coreea. De la infiintarea sa in 1948, Dongwha Holdings s-a devoltat pana a ajuns o companie de renume in reteaua globala a produselor lemnoase. In 2004, Dongwha a devenit un holding (DWHK) cu actiuni la bursa si sediul in Hong Kong si si-a extins domeniul de afaceri prin includerea solutiilor ecologice pentru protectia mediului. In afara de produsele din lemn, Dongwha Enterprise realizeaza de asemenea rasini pentru mobila si placi decorative de interior, precum si materiale pentru pardoseli si materiale de acoperire ecologice. Specializata in investitii si comertul international, compania si-a extins activitatea peste hotare, in Malaesia, Noua Zeelanda, Australia, Vietnam si SUA. Pentru 2010 grupul estimeaza castiguri de peste 841 milioane USD si detine 80 ha fabrici si teren amenajat industrial in Coreea si alte 200 ha in tarile amintite, totalizand o capacitate anuala 1,6 milioane m³ placi aglomerate la nivel national si peste 1 milion m³ in strainatate.
         De curand, piata constructiilor din lemn din Coreea de Sud a crescut gradat, pana la 11.000 de aprobari de constructii in 2009 (cu 4,7 ori mai mult decat in 2005). Piata se modeleaza in functie de preferintele oamenilor pentru constructiile din lemn cu materiale sustenabile si potrivite modului de viata sanatos si a conceptului durabilitatii. Majoritatea produselor pentru constructii din lemn au fost importate. De curand, au fost construite case traditionale coreene, Hanok, incluzand structuri portante pe baza de lemn. Piata structurilor portante pe baza de de lemn a creat o noua desfacere a produselor lemnoase pentru constructii, indigene sau importate.
         Bustenii de diametru mic din lemn de esenta tare se preteaza pentru aschii si rumegus. In 2008, 2,1 milioane m3 de rumegus au fost folosite pentru tratarea apei reziduale din fermele de animale si pentru alte scopuri de protectia mediului. Peste 292.000 tone tocatura au fost prelucrate si puse la dispozitia celor doi producatori mari de celuloza. Conform politicii recente guvernamentale de rezerve de bio-energie forestiera, rumegusul, ca biomasa forestiera, se dezvolta ca o resursa importanta pe piata bio-energiei.
         In fiecare an, in Coreea, industria hartiei consuma 2,9 milioane tone celuloza. Productia anuala de celuloza este de 500.000 tone, reprezentand 17% din cererea totala. Cei mai importanti producatori de celuloza sunt Moorim P&P, cu o capacitate de 400.000 tone de celuloza chimica si Jeonju Paper, cu o productie totala de 100.000 tone de celuloza CTM. Coreea de Sud este a opta tara din lume pe piata celulozei, producand 10,6 milioane tone, cu export de 2,7 milioane tone si cu import de 800.000 tone de hartie. Rata de reciclare a hartiei uzate este de 83,3%.
         Caracteristicile celulozei, care includ proprietati mecanice bune, densitate scazuta, biodegradabilitate si disponibilitatea pentru resurse regenerabile, au devenit tot mai importante si au contribuit la cresterea interesului asupra acestui material. Ranforsarile nanocelulozei in matricea de polimeri se considera ca asigura un plus de valoare materialelor cu performante superioare si cu aplicatii tot mai diversificate pentru urmatoarele generatii. Alaturarea tehnologiilor produselor forestiere cu nanotehnologia poate fi considerata ca un catalizator pentru dezvoltarea nanocompozitelor, nanohartiilor si separatoarelor bateriilor pe baza de litiu (Wood Processing Industry 2010).

MULTUMIRI
Autorul isi exprima gratitudinea fata de Secretariatul General IUFRO din Viena, Comitetului stiintific de organizare al celui de al 23-lea Congres Mondial IUFRO, Institutului National de Cercetari Forestiere din Seoul si Facultatii de Ingineria Lemnului, Universitatea Transilvania din Brasov.

Bibliografie:
LEE, D.K (2010). Korean Forest - Lessons learned from stories of success and failure. Published by Korean Forest Research Institute, ISBN 978-89-8176-691-7.
KWON, T.S. et al. (2010): Forest Eco Atlas of Korea. Research note no. 384 of Korean Forest Research Institute, Samsung adcom Co., ISBN 978-89-8176-683-2.
*** (2007): Korea Travelguide
*** (2010): IC-08: Wood Processing Industry. XXIII IUFRO World Congress Organizing Committee - Korean Forest Research Institute, Seoul.

¹ Vizita autorului în Coreea de Sud a avut loc cu ocazia participarii la al 23-lea Congres Mondial IUFRO, Seoul, 23-28 August 2010, în calitatea de reprezentant national, referent, moderator si organizator al unor sesiuni stiintifice.